Aşa s-a întâmplat anul ăsta. Niciodată nu a fost aşa şi nici nu îmi doresc să fie aşa. Poate nu e de condamnat. Dar anul ăsta nu mă simt în stare să apreciez Crăciunul la adevărata valoare. Până şi unele simple zile mi se par mai speciale decât perioadă asta a sărbătorilor. Sunt convinsă că e de moment, şi degeaba încerc să mă mint singură şi să îmi afişez un zâmbet forţat pe faţă, căci grăbesc simţirea lacrimilor pe obraji. Dar, asta e. Poate aşa e scris acolo sus să simt anul ăsta. Poate la anul va fi mai bine. Poate că greşesc când spun că viaţa e nedreaptă. Poate că aşa mi-e dat să îmi urmez cursul vieţii. 
 Cu toate astea nu mă voi da bătută niciodată. Pentru că la capătul firului poate mă aşteaptă ceva pentru care merită încă să sper.