Noi.. Ei..

  Adolescenţii.. cine-i mai înţelege? De fapt, cine ne mai înţelege?! Ei sunt mari, ei au trecut prin ce trecem noi, dar nu! Ei nu ne înţeleg. Ei au doar pretenţii. Au pretenţia de a-i înţelege.. Cu toate că noi nu am fost ca ei. Doar noi ne putem înţelege. Doar noi plângem în tăcere. Doar noi suferim pe ascuns. Ei nu îşi dau seama. Noi avem viaţa perfect imperfectă. Ei vor să ne-o strice. Ei vor să ne trezească. Noi încă visăm.
 Suntem toţi. Faţă în faţă. Ne privim doar. Suntem doar nişte străini incapabili să scoatem măcar o vorbă.. să dăm drumul măcar unui gând.. să schiţăm măcar un gest.
 Continuarea? O ştie măcar unul dintre noi? Unul ar fi de-ajuns. O vom afla vreodată?

 Are asta vreun sens?.. sau o mie de înţelesuri..?