Şi ştiam de la început că aşa va fi. Ţi-am luat inutil apărarea tot în dezavantajul meu. Cu ce drept dai buzna în viaţa mea? Cu ce drept joci rolul răului în comedia vieţii mele? Cu ce drept descoperi frumosul dacă nu ştii să-l preţuieşti? Ipocrizia, da? Îţi place? Minciuna, îţi place şi ea? Cândva le urai. Sau îţi jucai mult prea bine rolul. Ai dat greş. Nu-mi mai poţi regiza viaţa după pofta arzătoare a răului din tine. Da.. Într-adevăr ai dat greş. Poţi să crezi? Perfecţiunea neagră din tine te-a adus aici. De pe culmile cele mai înalte ale raţiunii, acum eşti undeva jos. Nu ştiu unde. Pentru că acolo nu te voi urma. Iertare, ai auzit de ea? Tu m-ai învăţat ce este, dar oare tu ştii cu adevărat ce înseamnă? Vei avea nevoie de iertarea mea? Gândeşte înainte. Şi după caută-mă!   

        Eu plec acum. Îţi curăţ conştiinţa de-un păcat.