O intamplare fericita!:) Pana ieri eram gata sa scriu cum l-am cunoscut pe el. Credeam ca e CEA mai fericita intamplare din viata mea. Dar e doar cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata! Am stat si m-am gandit. Cea mai frumoasa intamplare din viata mea nu e doar o simpla intamplare. E faptul ca am intrat la liceul la care sunt. Am cunoscut toate persoanele la care acum tin mai mult decat la viata mea, alaturi de care zambesc, alaturi de care sunt fericita, alaturi de care plang, alaturi de care fac ce vreau! Desi e greu de crezut uneori ca mai exista prieteni, eu stiu ca exista! Cred in ei! Si asta ma ajuta sa trec peste tot ce ma doboara! Ei ma ajuta sa ma ridic, ei stau cu mine cand durerea imi sta-n cale, ei ma asteapta, nu conteaza cat, sa merg mai departe! Ei isi strica buna-dispozitie daca eu ma simt rau. Ei ma fac sa zambeeesc! Pentru ei traiesc. Pentru ei mi-am gasit scopul in viata. Pentru ei mut si muntii! Impreuna trecem peste tot, peste oricine si orice. Pentru ca ceva special ne leaga. E ca si cum am fi pornit dintr-un punct cu o destinatie anonima, iar acum am aflat unde am ajuns, dar inca ne invartim confuzi ca in  "Baba-oarba", incercand sa trecem peste piedici, dar de data asta impreuna! Impreuna, impreuna, impreuna! Nu asta e cel mai important? Sa stii ca ai pe cine te baza? Sa stii ca cineva se gandeste la tine? Sa stii ca cineva care te intreaba "ce faci?" asteapta si raspuns? Sa stii ca cineva.. te iubeste? Asta-mi zic mereu.. "Pretuieste-o, copile, caci prietenia e comoara ta!"