Să fug. 
Acum aş vrea. 
Să fug de lume, 
să fug de toţi şi de toate, 
să fug de tine. 
Să alerg în braţele norilor, 
a lunii, 
a stelelor. 
E tot ce-aş vrea. 
Aş vrea ca luna să-mi fie refugiu,
 să mă-nţeleagă, 
să mă strângă tare la piept.
 Să nu-mi dea drumu'.
 Să mă lase s-adorm. 
Dar să nu visez. 
Să pot vedea tot frumosul ce mă-nconjoară,
 dar care încă nu-i descoperit. 
Vreau să.. 
vreau să fuuuuuug.. 
să fug şi să nu mă-ntorc. 
Să nu mă uit înapoi. 
Să uit tot.
 Să nu mă gândesc la ceea ce va fi. 
Aş vrea să n-am atâtea vise.
 Să nu mai visez. 
Să nu dau în banal. 
Să visez din nou. 

Şi să nu mă mai trezesc!