Desigur că toţi dintre noi avem momente în care ne simţim abandonaţi, uitaţi de lume, de toţi cei care-i consideram prieteni sau chiar de propria noastră familie. Se poate numi cu adevărat singurătate? Suntem conştienţi că nu suntem singuri, ne avem pe noi înşine. Probabil ne-am uitat adeseori în oglindă şi am avut impresia că privim o altă persoană. Ei bine, acesta se numeşte subconştient, presupun. Ai simţit atunci că îi poţi întinde mâna celui din oglindă şi că ai puterea de a-l scoate de acolo? Asta demonstrează că nu suntem cu adevărat abandonaţi. Ne avem pe noi, şi doar atunci când fiinţa noastră va sfârşi ne vom putea simţi sufletul singur. Şi nici atunci de fapt nu vom fi singuri, pentru că întotdeauna există Cineva care deşi ne lasă să ne simţim singuri, este acolo.